Alberto Manguel

Alberto Manguel (născut în 1948 la Buenos Aires) este un autor, traducător și editor canadian-argentinian. Majoritatea cărților sale se încadrează în domeniul non-ficțiunii, cu lucrări notabile precum "The Dictionary of Imaginary Places" (1980), "A History of Reading" (1996), "The Library at Night" (2007) și "Homer's Iliad & Odyssey: A Biography" (2008). Manguel și-a petrecut copilăria în Israel, unde tatăl său a fost numit ambasador al Argentinei. Ulterior, familia sa s-a întors la Buenos Aires, unde Manguel a găsit un loc de muncă într-o librărie. Această oportunitate i-a permis să-l întâlnească pe Jorge Luis Borges: fiind orb din naștere, Borges cerea adesea altora să-i citească fragmente sau titluri de cărți ori de câte ori vizita o librărie. Astfel, tânărul Alberto a avut norocul să-l asiste pe această figură literară legendară de câteva ori pe săptămână, între 1964 și 1968. Între 1961 și 1966, Manguel a urmat cursurile Colegiului Național din Buenos Aires, unde a fost educat de unii dintre cei mai proeminenți intelectuali ai Argentinei. Apoi a urmat Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Buenos Aires pentru doar un an (1967). Curând și-a întrerupt studiile pentru a lucra în domeniul editorial, iar în 1969 a călătorit în Europa și a început să colaboreze cu edituri cunoscute precum Denoel, Gallimard și Les Lettres Nouvelles în Paris, și Calder & Boyars în Londra, oferindu-și serviciile ca cititor. În 1971, Manguel a fost distins cu premiul literar Premio La Nacion de către guvernul din Buenos Aires pentru o colecție de povestiri scurte. Până atunci, Manguel și-a împărțit timpul între Londra și Paris. Cu toate acestea, un an mai târziu, s-a întors la Buenos Aires pentru a lucra ca reporter pentru ziarul La Nacion—o colaborare care a durat până în 1974, când a plecat la Milano. Acolo, a lucrat la o editură, unde a avut ocazia să-l întâlnească pe autorul Gianni Guadalupi. La scurt timp după aceea, la încurajarea lui Guadalupi, Manguel a scris (cu asistența lui Guadalupi) "The Dictionary of Imaginary Places," un ghid valoros care cartografiază regatele mitice și locurile imaginare descrise în cărțile clasice ale genului, cum ar fi lumea din "Oz" (L. Frank Baum), "Wonderland" (Lewis Carroll), "Narnia" (C.S. Lewis), "Utopia" (Thomas More), precum și alte locuri idealizate precum Atlantida, Shangri-La și tărâmul "Middle-earth" din "The Lord of the Rings" (J.R.R. Tolkien). Între 1976 și 1982, Manguel și-a schimbat frecvent reședința, mutându-se din Italia în Haiti, apoi în Anglia, Paris și înapoi în Haiti. Între timp, și-a câștigat existența lucrând ca editor pentru Ram Publications (cu sediul în Surrey) și Les Editions du Pacifique (cu sediul în Haiti). În cele din urmă, în 1982, Manguel s-a mutat permanent la Toronto, Canada (dobândind ulterior cetățenia canadiană), unde a rămas până în 2000. Aceasta a fost cea mai creativă perioadă a sa, deoarece în 1983 a publicat cea mai faimoasă colecție de povestiri scurte intitulată "Black Water: The Book of Fantastic Literature." De atunci, a colaborat cu ziare importante precum Globe & Mail (Toronto), The Village Voice (New York), The Times (Londra), The Washington Post, The Sydney Morning Herald și altele. Primul său roman, "News From a Foreign Country Came" (1992), i-a adus premiul McKitterick, iar la scurt timp după aceea, a participat la două conferințe universitare ca invitat de onoare și vorbitor. Între 1997 și 1999, într-un program special la Universitatea din Calgary, a fost ales consecutiv drept „cel mai distins scriitor”. În ultimii zece ani, Manguel a fost onorat cu numeroase premii din partea diferitelor organizații: de la doctoratul onorific acordat de Universitatea din Liège până la evenimentul festiv organizat în onoarea sa la Centrul Pompidou din Paris, unde a fost invitat să organizeze o serie de seminarii trimestriale, care au inclus prelegeri, omagii și proiecții de filme. Premii și onoruri similare i-au fost acordate de către organisme de stat și organizații din Spania, Italia, Serbia, Germania, Statele Unite și Buenos Aires. Autorul locuiește în Franța din 2000 și menține o rubrică regulată în revista Geist.