Stamatis Krimizis

Academicianul Stamatios Krimigis a obținut diploma de licență în Fizică de la Universitatea din Minnesota (1961) și masteratul (1963) și doctoratul (1965) în Fizică de la Universitatea din Iowa, unde a fost și profesor. În 1968, s-a mutat la Laboratorul de Fizică Aplicată al Universității Johns Hopkins, devenind director științific în 1980, șef al Departamentului de Spațiu în 1991 și director emerit în 2004. Dincolo de rolurile sale administrative, este investigator principal în diverse misiuni spațiale NASA, inclusiv Voyagers 1 și 2 către planetele exterioare, Misiunea Interstelară Voyager și misiunea Cassini-Huygens către Saturn și Titan. A proiectat și construit instrumente care au călătorit către toate cele nouă planete clasice. A publicat peste 600 de lucrări în reviste și cărți evaluate de colegi, cu mai mult de 18.000 de citări, despre fizica Soarelui, spațiul interstelar, magnetosferele planetare și heliosferă. A fost ales membru titular al Academiei din Atena în 2004, pe Catedra de Științe Spațiale, a servit ca reprezentant al Greciei în consiliul Agenției Spațiale Europene (ESA) (2006-2010) și ca președinte al Consiliului Național pentru Cercetare și Tehnologie (ESET, 2010-2013). Printre onorurile sale recente se numără a treia Medalie NASA pentru Realizări Științifice Excepționale (2014), Medalia Cassini de la Uniunea Europeană de Geofizică (2014), Trofeul pentru Realizări de-o Viață (2015) de la Muzeul Național de Aer și Spațiu Smithsonian (NASM) din Washington, Premiul pentru Zbor Spațial (2015) de la Societatea Astronautică Americană, Trofeul NASM pentru Realizări Curente (Echipa New Horizons, 2016), Medalia NASA pentru Serviciu Public Excepțional (2016), Premiul Theodore von Karman (2017) de la Academia Internațională de Astronautică și a fost ales membru al Academiei Europene (2017).