Nikos Vasilikos

Nikos Vasilikos s-a născut pe 30 septembrie 1898, în Theologos, Thasos, unde a absolvit școala urbană de șase clase a satului în 1911. În anul școlar 1912-13, s-a înscris în clasa a doua a Gimnaziului Siatista, în 1913-14 în clasa a treia a Gimnaziului Serres și a urmat Gimnaziul Pireu pentru următorii trei ani școlari. În 1917, și-a început studiile la Facultatea de Drept din Atena. În anul următor, a fost recrutat; a servit mai întâi în Mytilene (1918-19) și apoi în Asia Mică. A fost eliberat din armată în 1922 și a absolvit Facultatea de Drept în iunie 1923. Apoi s-a pregătit timp de un an la biroul renumitului avocat din Pireu, Evangelos Primidis și, în septembrie 1924, s-a stabilit în Kavala, unde s-a remarcat ca avocat penalist. Prin articolele sale în ziarele locale și conferințele pe diverse teme juridice și sociale, a devenit curând cunoscut în oraș. A fost președinte al clubului gimnastic "Philippi" și consilier juridic al companiei miniere suedeze din Limenaria, Thasos. S-a căsătorit cu Kaiti Zafeiriou și a avut doi copii, Elsa și Vasilis. Un susținător fervent al lui Eleftherios Venizelos și o figură de frunte în Apărarea Democratică a Kavalei, a fost activ implicat în politică și a condus Mișcarea Venizelistă din 1935. În coordonare cu generalul Dimitrios Kammenos, comandantul Corpului IV de Armată, a chemat oamenii - într-un miting de masă în Kavala pe 3 martie 1935 - să ia armele în favoarea democrației și libertăților civile. Când Mișcarea a fost suprimată, Nikos Vasilikos a fost condamnat la moarte împreună cu alți lideri ai revoluției. A trăit cu anxietatea unui condamnat până pe 20 mai, când s-a predat autorităților și, în timpul apelului împotriva condamnării în lipsă, sentința a fost redusă la cinci ani de închisoare. În ianuarie 1936, a fost ales primul deputat al Kavalei. Acel Parlament a fost dizolvat de dictatura Metaxas. În timpul Ocupației, și-a petrecut timpul în Salonic. În 1945, s-a întors în Kavala, dar în 1947, s-a stabilit permanent în Salonic. A candidat din nou cu partidul lui Georgios Papandreou, dar nu a fost ales. În aprilie 1949, l-a apărat pe acuzatul Staktopoulos în celebrul caz Polk, unde a vorbit timp de cinci ore și jumătate. A murit în Salonic în 1988.