Visele au fost învăluite într-o mantie misterioasă și provocau groază popoarelor antice. Le foloseau în tratamente speciale și ritualuri sacre. De asemenea, au fost dezvoltate multe teorii în jurul proprietăților magice ale sângelui.

În Homer și alți poeți antici se evidențiază numeroase elemente, în timp ce putem obține multe informații din papirusuri egiptene, manuscrise siriene, babiloniene etc. Încercările de transfuzii de sânge se pierd în adâncurile istoriei. De-a lungul timpului au avut loc multe încercări de transfuzie, unele reușite și altele eșuate, cele din urmă predominând. Aceasta a fost și cauza principală care a determinat mulți oameni de știință să devină opozanți ai transfuziilor.

Un moment de cotitură în istoria transfuziei a fost anul 1900, când Karl Landsteiner a descoperit grupele sanguine. Războaiele care au urmat și nevoile enorme de sânge au condus la o dezvoltare rapidă a donării de sânge. Odată cu evoluția științei și, în special, a biologiei moleculare, am reușit să înțelegem ce este și ce rol joacă antigenii eritrocitari.

Astăzi, fără ca sângele să fi pierdut magia sa, am reușit să decriptăm caracterul și funcțiile sale, transformând astfel adversarul de ieri într-un partener valoros, constituind o nouă săgeată terapeutică în tolba medicului clinician și în slujba pacientului. Cu toate acestea, experiența noastră zilnică ne învață că există multe aspecte neexplorate pe care trebuie să le învățăm despre acest "suc special delicos", așa cum îl numește Goethe. Astăzi, viitorul ne rezervă surprize fascinante.