În afară de interesul lor artistic și psihologic, desenele copiilor mici prezintă o altă caracteristică notabilă, deși neglijată.

În încercarea de a înțelege lumea care îi înconjoară, copiii desenează, dând formă experiențelor lor și atribuind acestora un sens personal. Pentru acest scop, ei folosesc un repertoriu de ziriguri, semne, simboluri vizuale și trucuri reprezentative.

În această carte sunt studiate cazuri de desene, evidențiind procesele mentale și cognitive în care sunt implicate copiii în timp ce desenează. Această cercetare își propune să inițieze un dialog în jurul dilemei educaționale: "Învăță copiii să deseneze sau învață copiii desenând?", atribuind desenului copilăresc semnificația cognitivă și pedagogică care îi revine.