Satiristul, cu cât iubește mai mult, cu atât lovește mai tare neajunsurile cetății, pentru că vrea să trezească stăpânii și poporul, astfel încât să urmeze calea adevărului și a reconstruirii.

De aceea, aici, poetul furios, într-o perioadă sterpă a hellenismului (1907-1909), ia biciul lui Arhiloh și „triada din Infernul lui Dante” și lovește orice este putred, corupt și fals.

Fundația Costache Palama publică într-un volum separat „Exercițiile satirice”, comentate de profesorul Mihail Meraklis, o colecție acum legendară, neatinsă de timp (1908-1909/1912) și de aceea atât de actuală.

Este vorba despre una dintre cele „mai fertile și mai puternice” lucrări ale lui Palama (Varnalis), care are „ceva din precizia biblică a profeților lui Israel” (Hurmuzios); cuvântul aici „arde și purifică” (Dimaras) iar durerea și pasiunea pentru mai bine „inflăcărează versul [poetului]” (Panagiotopoulos).

„Exercițiile satirice”, o colecție de „inspirație ciclică” care aparține „lirismului nostru”, reprezintă o lucrare în care arta și cuvântul se află în cea mai bună stare a lor.