Cu o profunzime antropologică profundă și o grație literară vibrantă, această carte a venit să zguduie, la începutul anilor '70, percepțiile noastre despre constituirea societății primitive, dar și a societății umane în general.

Selectivele sale afinități cu opera lui Bataille și cu Freud din "Totem și tabu" vor scoate în evidență violența fondatoare care stă la baza ceremoniilor și a regulilor de reglementare, violența care, ca „dorință mimetică”, provoacă conflicte între oameni, violența care se investește în „victima expiatore” pentru a menține ordinea socială. Aceeași violență pe care religia și sacrificiul o exclud din comunitate, definind astfel noțiunea de „sacru”.

În acest scop, René Girard „deblochează” cu perspicacitate domenii cognitive întinse de la tragedia greacă antică, descoperiri etnologice, complexul oedipian până la celebrele motive și simboluri antropologice (mască, gemeni, sosii, incest).

„[...] Oedip are o dublă semnificație. Pe de o parte, este o formă mizerabilă, un obiect de ridiculizare, care este apăsat de vină. Pe de altă parte, îl vedem învăluit într-o aură de respect, devenind obiect de venerare. [...] Victima atrage asupra sa violența care a afectat victima primordială, iar prin moartea sa transformă această violență otrăvitoare într-o violență benefică, într-o armonie și abundență”. (Rene Girard, din prezentarea de pe coperta din spate a cărții)