Teoria lui Schopenhauer despre culori își are originea în întâlnirea personală a creatorului său cu Goethe. Schopenhauer pornește, desigur, de la concluziile cromatologiei lui Goethe, însă dezvoltă o percepție foarte originală asupra culorilor, bazată pe propriul său sistem filozofic.

Culorile, conform lui, constituie un fenomen al fiziologiei, adică se nasc în interiorul ochiului și nu există obiectiv. O condiție pentru crearea lor este împărțirea energiei vederii, care oferă explicația multor fenomene legate de culori.

Filozoful descoperă de fapt că această împărțire poate fi formulată prin raporturi numerice, conferind astfel teoriei sale și o dimensiune cantitativă. Cromatologia lui Schopenhauer prezintă un dublu interes: pe de o parte filozofic, deoarece demonstrează posibilitățile pe care le oferă abordarea transcendentala pentru înțelegerea fenomenelor, pe de altă parte științific, deoarece evidențiază slăbiciunile abordării științifice în investigarea cauzelor acestora.

Schopenhauer, la fel ca Goethe, își exercită o critică aspră asupra teoriei culorilor lui Newton. Totuși, el merge și mai departe și interpretează chiar ceea ce Goethe numește „fenomenul primar”. Astfel, cei care au fost fascinați de cromatologia lui Goethe vor găsi în cea a lui Schopenhauer o dimensiune mai profundă a acesteia.