Cartea a VI-a a `Istoriei` începe cu menționarea invaziei tebane în Focida și reacția spartanilor la cererea focienilor de ajutor prin trimiterea regelui Cleombrotus.

Urmează un deviere a autorului asupra evenimentelor din Tessalia, deoarece Polydamas din Farsala îi informează pe spartani despre puterea mare care ia naștere cu bărbatul puternic Iason, care devine tiran al Ferelor cu planuri de conducere pentru întreaga Grecie.

Revenind la relatarea legată de frontul Atenei-Sparta, Xenofon vorbește despre pacea dintre ei și revocarea lui Timoteus, dar și despre încălcarea imediată a acesteia prin cucerirea Corfu de către spartani și implicarea lor în noi conflicte cu amiralul atenian Iphikrates.

Între timp, întreprinderea de activități dinamice a Tebei împotriva aliaților atenieni duce la o regândire a relațiilor Atena-Sparta cu trimiterea unei ambasade și participarea lor la o conferință pentru pacea tuturor orașelor grecești.

La această conferință, tebanii insistă să semneze ca reprezentanți ai beoteenilor (și nu doar ai Tebei) și din acest motiv sunt declarați excomunicați. Atunci, spartanii pătrund cu Cleombrotus în Beotia pentru a obliga tebanii să se supună condițiilor păcii, dar în bătălia care a avut loc la Leuctra în 371 î.Hr., Sparta suferă o înfrângere neașteptată, unde este ucis Cleombrotus.

Noi forțe spartane și aliați sunt trimise împotriva tebanelor cu conducător fiul lui Agisilaos, Archidamus, atenienii refuză să ajute tebanii și cu medierea liderului tessalian Iason se semnează pace între tebanii și spartani.

Cu o nouă deviație, Xenofon menționează apoi sfârșitul nefericit al lui Iason în Tessalia. Urmează o nouă conferință la Atena pentru respectarea condițiilor `păcii regelui`, dar neînțelegerile orașelor din Peloponez, inițiativele Mantineei împotriva deciziilor Spartaniei etc., provoacă o invazie a lui Epaminondas, conducătorul tebanez, în Peloponez pentru ajutor către arcadieni și invazia comună a acestora în Laconia.

Această evoluție provoacă apropierea Atena-Sparta și trimiterea de ajutor din partea atenienilor către spartani cu Iphikrates, dar din cauza iernii, atât atenienii cât și tebanii se retrag finalmente din Peloponez. În opinia autorului, Iphikrates ar fi putut fi mai eficient împotriva tebanezilor care au invadat Peloponezul.