În această lucrare revoluționară, Michael Gillespie susține că Nietzsche a înțeles greșit nihilismul și că propria sa neînțelegere a direcționat greșit aproape toți gânditorii ulteriori care s-au ocupat de acest subiect.
Prin reconstruirea originilor intelectuale ale nihilismului înainte ca Nietzsche să-i dea forma finală, Gillespie își concentrează atenția asupra unor transformări decisive în evoluția nihilismului, de la Ockham și revoluția nominalistă la Descartes, Fichte, romanticii germani, nihilistii ruși și Nietzsche însuși. Analiza sa demonstrează că nihilismul nu este rezultatul morții lui Dumnezeu, așa cum credea Nietzsche, ci consecința unei noi idei despre Dumnezeu, un Dumnezeu al voinței, care inversează toate criteriile eterne ale adevărului și justiției. Pentru a înțelege nihilismul, trebuie să înțelegem cum această idee despre Dumnezeu a creat o nouă concepție despre om și natură, care plasează voința în locul rațiunii și libertatea în locul necesității și ordinii.