Este în general acceptat că epoca noastră este caracterizată prin fenomene de complexitate, incertitudine, interdependență și instabilitate. Și că liderii și cadrele de conducere ale afacerilor sunt adesea chemați să decidă, dar, mai ales, să gestioneze sau să schimbe afacerile, într-o atmosferă și un climat mai larg de ambiguitate și neclaritate.

Aceleași lucruri se întâmplă și cu toți cei care încearcă să realizeze schimbări și reforme în domeniul economiei și al societății. Se află de obicei în fața fenomenelor și reacțiilor pe care nu le-au anticipat sau văd că schimbările pe care le realizează sunt depășite cu rapiditate, iar speranțele pentru rezultate mai bune se dovedesc a fi false în practică.

Managementul strategic ca percepție de abordare a problemelor afacerilor, dar și a schimbărilor și situațiilor în general, a apărut din nevoia de a înțelege dificultățile și eșecurile care apar de obicei la nivel practic. Și susține că dezvoltarea schimbărilor și a reformelor ar trebui să se desfășoare într-un cadru în care toate datele - statistice, numerice, parametrice - constituie parte a unei percepții mai largi cu caracteristici de complexitate și ambiguitate, care nu încurajează liniaritățile, posibilitățile de prognoză statistică și ce;

Punctele de vedere ale ingineriei sociale, în timp ce, contrar, evidențiază dimensiunile dinamicii sistemelor, scenariile alternative și procesele și acțiunile de reflecție. Rezultatele practice ale acestei percepții sunt de obicei mai bune. Pentru că realitatea este abordată sistematic și se pune accent pe unghiurile de vedere prin care sunt observate evenimentele, pe dimensiunile culturii, inovației, intuiției umane, precum și pe procesele de cunoaștere, învățare și analiză - sinteză a problemelor.

[Extras din textul de pe coperta cărții]