Prietene domnule Tertseti! După războiul pentru libertate, vezi cât de mult m-am îndepărtat de lucrurile grecești, eu, prietenul meu, am devenit agronom și încerc să reînvii o mică proprietate a mea în Dára din Mantinia pentru a trăi din sudoarea feței mele și pentru a-mi petrece astfel bătrânețea liniștit.

Când mă vezi, nu-mi spui nimic altceva, ci necontenit mă îndemni să scot la lumina zilei cele ce știu despre Lupta Greacă și mai ales acelea pe care eu însumi le-am văzut cu ochii mei. Acelea mi le repeți în fiecare zi și prin scrisorile tale. Așadar, numeroasele tale îndemnuri au fost ascultate, în sfârșit, în ultimele zile ale vieții mele.

Căci am văzut și eu că cei care au încercat să scrie istoria luptei, din informațiile proaste pe care le-au primit din zvonuri și ziare, au căzut cu toții în greșeli grosolane. Aceștia au făcut lucrurile grecești să pară lipsite de strălucire și incredibile. Patrie noastră se întristează și suspină, iar cei care vor veni după noi ne vor blestema, deoarece nu le-am lăsat o istorie adevărată.

Prietenul tău sincer, Fotakos

Reprint al ediției din 1899. Două volume, în total 1160 de pagini.