A descoperit că toate persoanele, fără excepție, tind spre căutarea plăcerii, de la egoistul la care această atitudine este evidentă, deoarece folosește pe ceilalți pentru satisfacerea dorințelor sale, până la altruistul care găsește propria satisfacție în renunțarea la impulsurile sale pentru binele persoanei dragi sau în numele unei principii abstracte, precum onoarea și datoria.
Din punct de vedere psihologic, părea, în cele din urmă, că ambele cazuri extreme -tipuri, egoistul care îi folosește pe asemănătorii săi și altruistul care se sacrifică pentru ei, urmau același scop- satisfacția lor, fiecare în moduri complet diferite. Întâlnim de altfel ceva similar și în domeniul pur sexual, cu sadicul, care maltratează și umilește obiectul iubirii sale, și cu masochistul care își caută impunerea asupra sa de către această tratare: două manifestări opuse ale aceleași căutări a plăcerii din partea individului.
Din anumite observații clinice, Freud a ajuns să intuiească faptul că cel mai mare număr de fenomene psihice se supune principiului plăcerii.