Eseuri mici atribuite lui Aristotel, dar autenticitatea lor este contestată.

Mecanica (expunere simplă referitoare la fenomenele cotidiene și, de asemenea, referitoare la construirea instrumentelor, obiectelor utile etc.), Despre atomii liniilor (contrazicerea opiniei lui Xenocrate că toate formele și dimensiunile sunt generate de atomii liniilor, cea mai mică și indivizibilă parte a liniei), Pozițiile vânturilor și denumirile acestora (vânturile și punctele din care suflă), Despre Xenofan, despre Zenon, despre Gorgias.

Aristotel, fiul medicului Nicomah, s-a născut în Stagira în 384 î.Hr. Pentru primii ani din viața sa informațiile sunt foarte puține. La vârsta de șaptesprezece ani a mers la Atena pentru a studia la Academia platoniciană. Acolo a rămas douăzeci de ani, din 367 până în 348 î.Hr., atunci când a murit Platon.

Apoi, Aristotel a plecat la Assos din Troada și după o ședere de trei ani acolo, a mers în Lesbos și apoi în Macedonia, unde a preluat educarea fiului regelui Alexandru. Când discipolul său a urcat pe tron, Aristotel s-a stabilit în Atena și a fondat școala sa, Lyceum. După moartea lui Alexandru (323 î.Hr.), șederea filozofului în Atena a devenit dificilă. A fost nevoit să se refugieze la Chalkis, patria mamei sale, unde a murit în 322.

Spirit universal, Aristotel a creat o operă filozofică și științifică de mare amploare și valoare. Teoria cunoașterii, logica, teologia, fizica, biologia, psihologia, etica, filozofia politică, estetica sunt principalele domenii de cunoaștere pe care le-a cercetat și studiat.

Alexandrinul Hermip a estimat lucrările lui Aristotel la 400. Până la noi au ajuns liste care includ 143 de titluri ale lucrărilor sale. Diogene Laertius estima numărul versurilor lucrărilor aristotelice la 440.000. Influența operei sale asupra formării gândirii mondiale a fost timp de secole, și rămâne, puternică.

[Extras dintr-un text de prezentare a editorului sau a ediției]