Cartea K: Continuarea observațiilor despre funcțiile organismelor vii. În special: Problemele concepției și reproducerii.

Aristotel, fiul medicului Nicomah, s-a născut în Stagira în 384 î.Hr. Informațiile despre primii ani ai vieții sale sunt foarte puține. La vârsta de șaptesprezece ani s-a mutat la Atena pentru a studia la Academia platoniciană. A stat acolo douăzeci de ani, din 367 până în 348 î.Hr., când a murit Platon. Atunci, Aristotel a plecat la Assos în Troada și, după o ședere de trei ani acolo, s-a dus în Lesbos și apoi în Macedonia, unde a preluat educația tânărului rege Alexandru.

Când elevul său a urcat pe tron, Aristotel s-a stabilit la Atena și a fondat școala sa, Liceul. După moartea lui Alexandru (323 î.Hr.), șederea filozofului în Atena a devenit dificilă. A fost nevoit să se refugieze în Chalcis, patria mamei sale, unde a murit în 322.

Spirit universal, Aristotel a creat o operă filozofică și științifică de mare amploare și valoare. Teoria cunoașterii, logica, teologia, fizica, biologia, psihologia, etica, filosofia politică, estetica sunt principalele domenii de cunoaștere pe care le-a cercetat și studiat.

Hermippos din Alexandria estima lucrările lui Aristotel la 400. Până la noi s-au păstrat liste care includ 143 de titluri ale operelor sale. Diogene Laerțius estima numărul versurilor scrierilor aristotelice la 440.000. Influența operei sale asupra formării gândirii globale a fost, timp de secole, și rămâne, puternică.

[Extras dintr-un text de prezentare al editorului sau ediției]