Rapsoida a nouăsprezecea este considerată, pe bună dreptate, o piatră de încercare. A scandalizat mulți cercetători ai „Odissei” pe cel puțin 3 niveluri: compoziție, intrigă și regie.

Scandalul compoziției se referă, de obicei, la deznodământul neașteptat al rapsoidei. Scandalul intrigii și al regiei se recunoaște în asociații și manevre dubioase ale narațiunii din interiorul ei. Având în vedere acest scandal triplul, deciziile interpretative sunt împărțite.

Unii îl consideră pe deplin datorat nepriceperii (chiar și neîncrederii) mai multor sau unui singur adaptator, rezultând astfel în perturbarea continuității narative a unei Odissee initiale. Alții, însă, consideră că scandalul este decis de către însuși poetul, ca o provocare pentru ascultătorul-cititor, care este chemat în această situație să rezolve mai mult sau mai puțin o enigmă narativă, fiind atent atât la motive cât și la final.

Această a doua metodă de lectură este preferată de Antologii.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]