Psihoanaliza a cucerit multe după Interpretarea viselor, însă nu ar fi fost nimic fără această vâltoare de inspirații creative, fără acest monument simbolic al unui întreg secol spiritual, al unui întreg cultură. Faima bine cunoscută a lui Freud că „visul este calea regală către inconștient” arată și urmele eforturilor sale. Paralele cu descifrarea visului, inevitabil, duce la descoperirea importantelor postulate ale teoriei sale, care își fac apariția pentru prima dată în paginile Traumdeutung: complexul Oedip, inconștient, nevroză, regresie etc.

Visul nu va mai fi atribuit unui factor unic, cum ar fi un stimul fizic, un stimul perceptiv sau o grijă a zilei. Pentru geneza sa va contribui o multitudine de factori heterogeni în cadrul interacțiunii inegalabile a bine cunoscutului „muncii visului”, care în spatele său, desigur, viziunea freudiană va identifica –prezentă constant, semn al unei întregi specii animale și culturi– dorința inconștientă.

Nu există stimuli neimportanți în vise, deci nici vise nevinovate. Aceasta este părerea mea fermă și exclusivă, exceptând visele copiilor și poate reacțiile onirice scurte la episoadele nocturne. Orice altceva visăm poate fi recunoscut clar ca fiind psihic semnificativ sau distorsionat, și atunci trebuie evaluat doar după ce interpretarea visului s-a încheiat, când va dovedi din nou a fi semnificativ. Visul nu se ocupă de neimportanțe; nu lăsăm banalitatea să ne deranjeze somnul. Visele aparent nevinovate se dovedesc înfricoșătoare, dacă ne facem obiceiul de a le interpreta; dacă mi se permite să mă exprim astfel, visul este „perețele cu coadă în spate”.

Încercând să prezint în cartea de față interpretarea viselor, cred că nu depășesc cadrul intereselor neuro-patologice. Și asta, pentru că examenul psihologic dovedește că visul este primul membru al unei serii de formațiuni psihice anormale, a căror alte membre, fobia isterică, obsesia și fantasmagoria paranoică, trebuie din motive practice să preocupe medicul. Visul nu poate revendica o semnificație practică similară, dar are o valoare mult mai mare ca model, în timp ce cei care nu știu să explice geneza imaginilor onirice, în zadar vor încerca să înțeleagă fobiile, obsesiile și ideile paranoice și, eventual, să le influențeze terapeutic.

Sigmund Freud