Primul Congres al Internaționalei Comuniste a avut loc între 2 și 6 martie 1919 la Moscova. Acolo, Lenin a ridicat problema creării unei noi Internaționale proletare, eliberată de oportunism, cu pozițiile sale privind „Sarcinile social-democrației revoluționare în războiul european” și proclamația sa „Războiul și social-democrația Rusiei”, redactate între august și septembrie 1914.

La 2 martie 1919 au început lucrările conferinței internaționale comuniste. Un loc central în lucrările conferinței a fost ocupat de pozițiile și comunicarea lui Lenin privind democrația burgheză și dictatura proletariatului. […] conferința și-a exprimat în unanimitate solidaritatea cu pozițiile lui Lenin și a votat o decizie ca acestea să fie citite Biroului pentru a fi larg răspândite în diverse țări. La 4 martie a fost aprobat și programul de acțiune al Internaționalei Comuniste, a cărui principale puncte se rezumau astfel: 1). inevitabilitatea înlocuirii sistemului social capitalist cu cel comunist, 2). necesitatea luptei revoluționare a proletariatului pentru răsturnarea guvernelor burgheze, 3). anihilarea statului burghez și înlocuirea lui cu un stat de tip nou, statul proletariatului, de tip sovietic, care să asigure trecerea către societatea comunistă.

În ediție sunt incluse următoarele texte ale Congresului: 1). CUVÂNTUL DE DESCHIDERE LA CONGRES, 2 MARTIE, 2). POZIȚII ȘI COMUNICARE PRIVIND DEMOCRAȚIA BURGHEZĂ ȘI DICTATURA PROLETARIATULUI, 4 MARTIE, 3). DECIZIE PRIVIND POZIȚIILE ASUPRA DEMOCRAȚIEI BURGHEZE ȘI DICTATURII PROLETARIATULUI precum și 4). CUVÂNTUL FINAL LA ÎNCHEIEREA CONGRESULUI, 6 MARTIE.