Îmi amintesc din copilărie, când stăteam acolo pe bordura Prorocului Ilie, și priveam orizontul, întinzând mici mâini, pentru a îmbrățișa lumea, pentru a o face a mea!
Voiam să cresc imediat! Voiam să călătoresc mult, voiam ca un băiat frumos să mă îmbrățișeze și să mă sărute, fără să știu atunci cât de repede, cât de intens și cât de plin de viață se vor întâmpla toate acestea în viața mea!

„Această carte pe care o ții în mână, prietene, nu este un roman scris cu multă imaginație. Nu este o carte literară apărută pentru a fi judecată sau criticată. Este pur și simplu viața mea, așa cum am trăit-o, așa cum am simțit-o cu propriul meu caracter, care fie că este bun, fie rău, fie că este moral sau imoral, îmi aparține, și o port cu mine din ziua în care m-am născut și cu ea voi muri.
Poate, citindu-l, mă vei compătimi, prietene. Poate vei spune „vai, săraca de ea”, sau poate chiar mă vei invidia pentru diversitatea vieții mele. Oricum, orice ai simți, fii sigur de un lucru: tot ce ai citit este adevărul pur. Scris în proză dacă te ajută, vulgar dacă vrei, sau banal dacă îți place”.