„Dacă despre țăranul rus s-a spus că este sărac, mai ales în ceea ce privește conștientizarea sărăciei sale, pentru omul obișnuit rus sau pentru cetățeanul rus se poate spune că, fiind sărac din punct de vedere al drepturilor sale de cetățean, este deosebit de sărac în ceea ce privește conștientizarea lipsei drepturilor sale.

Asemenea țăranului care s-a obișnuit cu mizeria sa fără ieșire, omul obișnuit rus s-a obișnuit în general cu omnipotența guvernului, s-a obișnuit să trăiască fără a se gândi dacă această omnipotență se poate menține și dacă există sau nu, în paralel cu aceasta, fenomene care subminează regimul politic îmbătrânit.

Un „antidot” extrem de bun împotriva acestei lipse de conștiință politică și a acestui letargic este, de obicei, „documentele secrete”, care arată că nu doar niște instigatori irecuperabili sau dușmani mortali ai guvernului, ci și membrii guvernului înșiși, precum miniștri și chiar țarul, au conștientizarea instabilității formei de guvernare autoritare și caută diverse căi pentru a-și îmbunătăți situația, care nu le pare deloc satisfăcătoare.”