Jean Piaget (1939) observă că teoria educațională Montessori reprezintă o latură progresivă în istoria pedagogică. Aceasta se încadrează în cadrul direcției dezvoltării cognitive și, după John Dewey, Maria Montessori poate fi considerată una dintre fondatoarele corespunzătoarei tendințe în educația preșcolară.

Este prima care a condus romantismul lui Jean-Jacques Rousseau, Johann Pestalozzi și Friedrich Frobel către următorul stadiu al evoluției sale. Medicul și cercetătorul italian a conturat practica unui program pedagogic având convingerea că cea mai definitorie perioadă în dezvoltarea omului este primii șase ani din viața sa.

A elaborat principii teoretice fundamentale despre natura copilului, punând accent pe modul în care experiența transformă structura cognitivă. Credea că cadrul pedagogic trebuie să se ajusteze la abilitățile și nevoile copiilor, ceea ce a condus-o la crearea unui mediu 'pregătit' special.

Metoda ei se bazează pe percepția că copilul este activ din fire și, prin urmare, învățarea este un proces activ. Considera că, pentru promovarea dezvoltării individuale, programul didactic trebuie să se concentreze pe perioadele de sensibilitate ale fiecărui copil, încorporând toate domeniile și ținând cont de cele mai fundamentale parametrii ai inteligenței - printre care și capacitatea de clasificare, adică analiza unui obiect și extragerea unei anumite trăsături a acestuia.

Autoînvățarea, piatra de temelie a filosofiei sale, determină și aceasta, într-o mare măsură, rolul copilului în cadrul clasei. Metoda Montessori, cu filosofia sa socială și umanistă puternică, capătă un nou conținut în zilele noastre, când impasurile multor procese tradiționale și valul de reconfigurări politice și economice ridică probleme de coeziune socială și redefinire a rolurilor și valorilor.

Maria Montessori sublinia cât de importantă este cultivarea voinței copilului pentru a dezvolta o moralitate auto-reglată, spre deosebire de ascultarea oarbă și necritică a puterii. Scopul pedagogiei ei este ca orice lucru nou, orice lucru necunoscut să fie abordabil, astfel încât să fie încurajată - și nu împiedicată - integrarea individului în mediul său.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]