Din nevoia simplă și obișnuită de a păstra un cont într-un registru, s-a născut scrisul. Primele semne scrise erau conturi agricole. Totul a început în Mesopotamia, adică între râurile Tigru și Eufrat. Această zonă din Orientul Mijlociu era împărțită între două popoare cu limbi complet diferite, sumerienii în sud și akkaienii în nord, între mileniul al 6-lea și al 1-lea î.Hr. Primele tăblițe cu un fel de scriere au fost descoperite în Sumer, în orașul Uruk. Scrisul a fost numit „cuneiform”. În timp ce semnele cuneiforme se răspândeau, în Egipt și China au apărut alte sisteme de scriere. În 1906, arheologi italieni au descoperit în Creta un disc, cu diametrul de 16 cm, făcut din lut acoperit pe ambele părți cu 45 de semne aranjate spiral. Această scriere cu semne hieroglifice greu lizibile s-a dezvoltat în mileniul întâi în Creta și în Grecia continentală. Acest disc a fost numit „discul de la Phaistos” (1700 î.Hr.). În întreaga Grecie a vremii, grecii scriau pictografic. Cu o evoluție a acestui scris, au trecut la scrierea silabică și fonetică (Linia A - Linia B - scrierea silabică cipriotă 1100 î.Hr.). Linia A nu a fost descifrată până astăzi. Linia B însă, formată din 87 de simboluri, a fost descifrată de către Ventris și Chadwick.