Perioada în care o veche țară civilizată trece de la micile afaceri la marii industriali, când această tranziție este accelerată de condiții atât de favorabile, este de asemenea o perioadă de „strâmtorare a locuințelor”. Pe de o parte, mase de muncitori din mediul rural sunt trasate brusc spre marile orașe, care se dezvoltă în centre industriale.

Pe de altă parte, planificarea urbană a acestor orașe vechi nu mai corespunde condițiilor noii mari industrii, nici nevoilor de transport corespunzătoare acesteia. Largesc drumurile și deschid unele noi. Căile ferate trec prin orașe, demolând masiv locuințele muncitorilor.

Din aceasta provine strâmtorarea acută a locuințelor pentru muncitori, dar și pentru micii comercianți și meșteșugari care depind de clientela muncitorească. Această lipsă de locuințe este necunoscută în orașele care au fost create de la început ca centre industriale, cum ar fi Manchester, Linz, Bradford, Barmen-Elberfeld.

În schimb, în Londra, Paris, Berlin, Viena, problema a apărut într-o formă acută și de obicei continuă ca o stare cronică.

[Extras din textul introducerii]