“Cu cât mai repede se vor elibera oamenii de minciuna venerării lui Shakespeare, cu atât mai bine”, scria Leon Tolstoi în 1909, în eseul său Shakespeare și Drama. “Oamenii dedicați acestei minciuni ar trebui să înțeleagă că drama care nu are ca bază elementul religios nu este o lucrare bună, așa cum o consideră acum, această lucrare meschină și lipsită de valoare a lui Shakespeare.”

Tolstoi nu a fost singurul mare gânditor care a respins cu dezgust pe Shakespeare. Bernard Shaw îi reproșa “filozofie ieftină, expresivitate goală, elasticitate morală, vulgaritate populară și prejudecăți”. Voltaire îl caracteriza “un sălbatic cu destulă imaginație” și mărturisea că se căia că “a fost primul care l-a prezentat pe Shakespeare francezilor, găsind câteva mărgăritare în imensa mizerie a operei sale”.