Publius Ovidius Naso (Publius Ovidius Naso, 43 î.Hr. – 17 d.Hr.), cunoscut ca Ovidius, a fost un poet epic și elegiac roman, care a trăit în timpul domniei lui Octavian Augustus (63 î.Hr. - 14 d.Hr.). Ovidius și contemporanii săi mai în vârstă, Virgiliu și Horatiu, formează tripla celor mai importanți poeți ai literaturii latine din perioada augustană, când Muza romană a produs în principal opere „clasice”. În noiembrie anul 8 d.Hr., poetul a fost condamnat la exil la Tomis, un mic port la gura Dunării (actuala Constanța din România), unde clima era aspră și atacurile triburilor barbare erau frecvente. Probabil condamnarea și exilul său s-au datorat fie dorinței lui Augustus de a-și impune o politică morală strictă, pedepsind poetul libertin, fie suspiciunii că Ovidius ar fi fost implicat politic în problema succesiunii.