Apologia lui Socrate, scrisă de Platon, este discursul de autoapărare pe care Socrate l-a rostit în timpul procesului său în anul 399 î.e.n. În special, Apologia este o apărare împotriva acuzațiilor de "corupere a tineretului" și de "necredință în zeii în care crede orașul, ci în alți demoni".

În acest dialog, Socrate vorbește într-un mod foarte simplu și explică cine este și ce fel de viață a dus. Apologia este unul dintre cei patru dialoguri socratice, împreună cu Euthyphron, Phaidon și Crito, prin care Platon descrie ultimele zile ale filosofului Socrate.