Dwight se plimbă prin locul unde s-a întâmplat o "răfuială", într-un mic restaurant Olimpyan Palace. La bar încearcă să obțină informații de la Peggy, care lucrează acolo. De la ea află despre Bruno, un asasin "onest" și "respectabil", care a fost ucis de Vito, nepotul lui Don Malliozzi, un șef de bandă, de asemenea, învăluit în ilegalitate și "activități caritabile". Don Malliozzi l-a ucis pe Bruno pentru că din cauza lui a fost omorâtă mult iubita lui nepoțică și pentru că putem fi criminali, dar familia este familie. Dwight și-a evaluat forțele și a pus la punct un plan de acțiune pentru a se confrunta față în față cu Don Malliozzi.

Motivul lui Dwight din spatele tuturor acestor lucruri este glonțul întâmplător care și-a continuat drumul atunci când Vito țintea câinele, cu deznodământul fatal de a lovi pe parcurs una dintre fetele din oraș în timp ce vorbea la telefon căutând un pic de susținere. Această poveste urmează aceeași linie cu cele anterioare care se petrec în Sin City, povestind încă un episod al orașului păcătos.

În centrul acestei povești rămâne o cerință umană, plină de emoție, pe care substratul violent al orașului încearcă să-l acopere fără succes. Valorile familiale invocate de Don Malliozzi - o bandă cu aparență de familie, indiferență față de viață cu scopul profitului, par să se prăbușească în fața încăpățânării lui Dwight de a da "Cezarului ce-i al Cezarului".