Cu istoria filozofiei chinezești se încheie effortul autorului Dimitris K. Velissaropoulos, care a avut ca scop să ofere cititorilor greci o imagine sistematică a genezei și evoluției gândirii orientale de la cele mai vechi timpuri până în prezent.

Cu șase ani în urmă a fost publicată Istoria filozofiei indiene, care a suscitat un interes real din partea publicului cititor și a fost deja tipărită într-o a doua ediție. India și China sunt considerate leagănul gândirii din Orientul Îndepărtat, așa cum Grecia este leagănul culturii romane și, ulterior, al culturii europene.

Toate curentele filozofice care s-au creat în celelalte țări asiatice au baze fie în filozofia indiană, fie în cea chineză, cu câteva excepții de foarte mică importanță. Autorul D.K. Velissaropoulos își propune să umple golul extrem de serios din literatura greacă în ceea ce privește gândirea Orientului. Crede că această nouă familiarizare va lărgi orizonturile cititorului grec și non-germanofon, care va putea astfel să constate concret și prin comparație adevăratul sens al contribuției filozofiei grecești antice la eliberarea spiritului uman.

Primul volum al Istoriei filozofiei chinezești abordează geneza gândirii chineze în secolul al XI-lea î.Hr. și parcursul său evolutiv până în secolul al II-lea î.Hr. Este, așadar, o perioadă extrem de lungă, în care au fost create toate ideile filozofice centrale și s-a stabilit definitiv modalitatea specifică, și pentru europeni, poate exotică, de exprimare a adevărului filozofic în China.

Segmentarea lucrării în cât mai mici unități în cadrul celor mari și efortul de simplificare a limbajului - lucru dificil atunci când vine vorba despre concepte filozofice - au fost preferate pentru a facilita studierea lucrării.