`Cât de greșit este să credem că tăcerea este neapărat deșertul, vidul, lipsa oricărei activități, oricărei creații, într-un cuvânt, nimic! În realitate, există tăcere și tăcere, și, în general, putem spune că există două feluri: cea a morții și cea a vieții superioare. Tocmai această tăcere a vieții superioare trebuie înțeleasă și despre care vorbim aici. Această tăcere nu este stagnare, ci o muncă intensă care are loc în sânul armoniei absolute. De asemenea, nu este un vid, o absență, ci o plenitudine comparativ cu cea experimentată de două ființe unite de o mare iubire și care trăiesc ceva atât de profund încât nu pot exprima prin mișcări sau cuvinte. Tăcerea este o virtute a vieții interioare.` [Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]