Consacrat „Prințul impresioniștilor”, Claude Monet (1840-1926) a transformat așteptările privind scopul picturii pe pânză. Contrar precedentului stabilit de secole, Monet nu a căutat să redea doar realitatea, ci actul de percepție în sine. Lucrând „en plein air” cu tușe de pensulă rapide și impetuoase, el a interogat jocul de lumină asupra nuanțelor, modelelor și contururilor și modul în care aceste impresii vizuale cad asupra ochiului. Interesul lui Monet pentru acest spațiu „între motiv și artist” a cuprins, de asemenea, natura efemeră a fiecărei imagini pe care o vedem. În seria sa îndrăgită de nuferi, precum și în picturile cu plopi, clăi de grâu și catedrala din Rouen, el a revenit la același motiv în diferite anotimpuri, în condiții meteorologice diferite și la momente diferite ale zilei, pentru a explora mutabilitatea constantă a mediului nostru vizual. Această carte oferă o introducere esențială la un artist ale cărui lucrări au reflectat simultan asupra scopului unei imagini și trecerii timpului, și care, făcând asta, a transformat ireversibil povestea artei.