Nu ne cunoaștem, dar te cunosc. Am petrecut zile și luni împreună, fiecare închis în casa lui. Am scris această carte pentru tine și pentru mine. Pentru a-ți reaminti și a-mi aminti de încercarea noastră comună, de lupta noastră comună.

Pentru că depresia este obișnuită și unică, insidioasă și transparentă, vulnerabilă așa cum suntem noi înșine. A fost un mod de a-ți spune: Va trece. Să te asigur – și în același timp să mă liniștesc pe mine: boala noastră se vindecă.

Cea mai rea zi a noastră este exact asta, și nimic mai mult: o zi care trece și ne aduce mai aproape de vindecare. Indiferent ce ne șoptește depresia, întotdeauna există speranță. Suntem fetiți pentru zile mai bune.