Acolo trăiau cu cei șapte copii ai lor, și oricât de ciudat ar părea, toți încăpeau în căsuța mică, deoarece fiecare copil se năștea mai mic decât precedentul, până când ultimul, al șaptelea, s-a născut atât de mic, cât un deget micuț. Acest micuț a primit numele de Scufița Roșie! Însă, deși le era comod cu casa, era foarte greu să găsească mâncare pentru a hrăni nouă guri, pentru că băiețeii, cu cât erau mai mici, cu atât aveau mai multă poftă de mâncare! Și cu cât creșteau mai mult, cu atât mâncarea scădea, până într-o zi când lemnarul și soția lui au luat decizia să lase copiii în pădure. „Poate că un om bun la suflet îi va compătimi și va decide să le ofere o casă caldă și o farfurie cu mâncare”, au gândit ei.