În acest eseu se formulează ipoteza că suveranitatea în ultima sa expresie constă, într-o măsură mare, în puterea și jurisdicția de a defini cine poate trăi și cine trebuie să moară.

Prin urmare, limitele suveranității, caracteristicile sale principale, sunt a omorî sau a lăsa pe cineva să trăiască. Suveran este acela care exercită control asupra mortalității și definește viața ca o manifestare și o exprimare a puterii.

Cele de mai sus rezumă ceea ce avea în vedere Michel Foucault prin termenul bioputere: este domeniul vieții pe care puterea l-a pus sub controlul său.

Dar în ce condiții specifice este exercitată această putere care omoară, ne lasă să trăim sau ne expune riscului de moarte? Cine deține acest drept? Ce ne dezvăluie exercițiul acestei puteri despre persoana care astfel este omorâtă și despre relația de ostilitate care îl confruntă pe acest individ cu ucigașul său;