Strămoșii noștri din toate colțurile lumii s-au comportat cu generozitate față de contemporanii lor. Ne-au lăsat moștenire limba, scrierea, monumente extraordinare, realizări impresionante, chiar și pe ei înșiși, craniile și fosilele lor.

Ne-au găzduit în lumea lor, ne-au permis să o privim cu ochii lor și cu ochii noștri, ne ușurează îmbrățișarea cu gândul nostru a unui subiect și unei viziuni grandioase, trecutul. Au conturat și extins continuu linia care unește prezentul de trecut, care transformă trecutul într-un prezent continuu și demonstrează că fiecare nou este rezultatul unui precedent existent.

Această linie nu a fost respectată de mulți. Din rațiuni de oportunitate, ignoranță și superficialitate, au disprețuit-o, au șters-o, au tăiat-o. Au construit evenimente, au distorsionat faptele, au caracterizat drept întâmplător ceea ce nu au putut explica. Astfel, datele distorsionate ale trecutului au deviat lucrurile într-o altă succesiune, iar viitorul a fost construit pe fundații fragile.

Autorul prezentului își propune să restabilească părți din conexiunea liniară și răspunde la întrebările: Cum apare omul pe pământ și când se prezintă în Grecia? De ce acesta gândește și vorbește, iar celelalte ființe ale planetei nu? Care este rolul creierului?

Limba și scrierea sunt înimportate în Grecia sau au fost create de locuitorii acestei zone? Această zonă a fost colonizată de triburi de imigranți sau a existat o populație autohtonă din paleolitic? Homer a fost o ființă imaginară, un povestitor fermecător sau o persoană semnificativă? Și dacă acest poet a existat cu adevărat, când a trăit?

Miturile și tradițiile sunt doar povești captivante sau poate că esența lor ascunde evenimente adevărate și importante? Evenimentele (pre)istorice s-au întâmplat în cronologiile care sunt predate în etapele educației și sunt susținute de un volum mare de bibliografie sau poate că și acestea trebuie să fie revizuite?