Este prima lucrare publicată a lui Marx, unde a fost realizată o cercetare științifică a modului de producție capitalist și atenția s-a concentrat în principal pe analiza relației fundamentale de producție a societății burgheze dintre munca salariată și capital.

Marx critică economia politică burgheză, care considera capitalul nu ca o relație socială, ci ca suma lucrurilor folosite ca mijloace de producție și care ridica această categorie economică la rangul de eternă. Capitalul este o relație de producție a societății burgheze și constituie o categorie istorică inerentă formării capitaliste.

În această lucrare Marx a oferit analiza salariului muncii și a legilor care determină nivelul acestuia, a examinat procesul de acumulare a capitalului, a arătat opoziția diametrală dintre interesele muncii salariate și ale capitalului, a demonstrat că creșterea rapidă a capitalului creează condițiile pentru transformarea revoluționară a societății.

Folosind încă terminologia economiei politice burgheze, Marx consideră ca proprietate fundamentală a mărfii forța de muncă, capacitatea cuprinsă în aceasta de a crea o valoare mai mare decât costul ei propriu. Astfel Marx s-a apropiat de soluționarea problemei plusvalorii.