TREIZECI ȘI PATRU POEME care se citesc ca un jurnal intim, dar și ca o autobiografie colectivă a unei generații care încă își caută locul în istorie. Pe fundal, decadelor 80, 90 și începutul secolului 21; în prim-plan, violența venirii la vârstă, moștenirea memoriei și a pierderii, timpul care nu se mai întoarce; un bildungsroman atipic la intersecția dintre poezie și proză.

ornitologie, 2009

parcat în fața cimitirului pe panta, soarele contra ventilatorului încă zumzăie la orizont vechile lăzi de stafide în ușa deschisă a copilotului echilibrează gigantic o corbă strălucitoare ciugulește din palma mea semințe nu mă speri, le las să cadă câte puțin în pământ ca să coboare să continue acolo să deschidă mormântul de familie să respire - în sfârșit - oasele odihnite ale tuturor celor ale căror nume le port.

AKIS PAPANDOULIS s-a născut la Atena în 1978. A studiat Biologie la Universitatea din Atena și este profesor la Facultatea de Medicină a Universității din Göttingen. A publicat nuvela Cariotip (Kichlă 2014), pentru care a fost premiat cu Premiul pentru Debut al prozatorului de către revista electronică Cititorul, și romanul Apă superficială, umbre (Kichlă 2019).