Dialectul vorbit de grecii stabiliți pe țărmurile Mării Negre încă din cele mai vechi timpuri și, după ultimul război european, schimbați forțat, fiind Ionic, a evoluat de-a lungul timpului astfel încât s-a distanțat de Grecia.

După cum noua limbă greacă vorbită a cedat și ea în fața așa-numitei limbi grecești comune, păstrând doar câteva elemente din Ionică, a preluat însă și multe cuvinte și numeroase tipuri gramaticale din limba medievală și cea bizantină.

De la cucerire, a preluat, din necesitate, multe cuvinte turcești, pe care încă le mai păstrează și astăzi, unele în forma lor originală, iar altele cu terminații grecești conform propriilor reguli gramaticale. De asemenea, impactul significant al limbii turcești asupra evoluției sale se remarcă și în faptul că conține uneori fraze în turcă și construcții care adesea imită structurile turcești.