Prima adevărată întâlnire cu Papandreou a început după ce m-a făcut subsecretar de stat al guvernului în 1982 și a căpătat dimensiuni mai ales datorită călătoriilor pe care le-am făcut împreună, unde, inevitabil, am făcut schimb de opinii și discuții pe care foarte puțini dintre colaboratorii săi au avut ocazia să le aibă alături de el.

În principal, cred că puțini au avut ocazia să-l asculte vorbind despre toate subiectele, dincolo de cercul său strâns, care, bineînțeles, cunosc lucruri despre viața lui privată mult mai bine decât ar putea să știe oricine altcineva, dar aceste lucruri, în final, nu cred că ar trebui să ne intereseze.

Spațiul pe care vom încerca să-l animăm prin aceste pagini este tot ceea ce ține de Papandreou ca mare lider al unei țări care se lupta să se integreze în parcursul său de unificare europeană. Unele dintre cele ce am discutat sau am făcut împreună, care se află în acel domeniu intermediar între politica publică exercitată și viața personală pură, sunt, cred eu, revelatoare pentru modul în care gândea și hotăra acest mare om.

În același timp, întotdeauna în legătură cu activitatea lui Papandreou și apariția Greciei în spațiile în care interacționa cu mine, vom aborda și alți mari politicieni europeni și câțiva mai mici. Perioada care ne interesează este determinantă pentru integrarea Greciei în familia europeană și pentru existența construcției europene.

Nu am intenția de a realiza o lucrare istorică. Cele mai multe dintre cele ce voi scrie aici, mulți dintre prietenii mei m-au auzit povestind. Dacă astăzi simt nevoia să le consemnez, este pentru că ei m-au încurajat de fiecare dată să o fac, pentru a nu se pierde, nu atât pentru că experiența mea personală ar fi avut o mare importanță, ci pentru că se referă la acest mare politician și la această mare cale a Greciei spre Europa.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a publicației]