Știința europeană modernă a fost născută în Grecia antică. Poate fi găsit cu ușurință un număr de argumente care să demonstreze impactul semnificativ al gândirii grecești asupra culturii europene. Descoperirile de idei originale, ale căror efecte ar fi promovat atât practic, cât și teoretic gândirea științifică cel puțin în Europa până în anul 1500 d.Hr., au fost stagnante.

În Europa anului 1500, cunoștințele în domeniul științei matematice erau mai puține comparativ cu perioada lui Arhimede, care a murit în anul 212 î.Hr. Potrivit filosofului Alfred N. Whitehead, în anul 1700, prin scrierea de către Newton a lucrării sale Principia, a început o nouă eră a gândirii științifice în Europa. Astfel, Renașterea Europei a început de la punctul exact unde se oprise marele Arhimede.

Grecia antică a fost mama gândirii științifice europene și este necesar ca cineva să recurgă chiar și astăzi la sursele gânditorilor greci antici pentru a înțelege amploarea contribuției gândirii grecești antice în toate științele. Prezentarea lucrărilor matematicienilor greci antici, care este realizată în mod corespunzător în cartea lui Evanghelos Spandagos, vine să reamintească fiecărui om de știință din științele exacte că trebuie să cunoască rădăcinile științei sale.

În această lumină, citirea cărții reprezintă o călătorie fascinantă în trecut care este în același timp și viitor, viitorul urmașilor greci ai Spiritului Grecesc. Este de asemenea important de subliniat contribuția cărții la studiul gândirii științifice și a oamenilor care au generat cunoștințe pozitive, marcând istoria lor, care este și istoria noastră. Se consideră că cartea se adresează nu doar științificilor, ci în principal elevilor și studenților greci, precum și iubitorilor spiritului grec.

[Fragment din textul prefetei]