Calea noastră de la Eu la A Fi trece obligatoriu prin deconstruirea Eu-lui. Cultura noastră, educația noastră și un ezotericism postmodern sunt responsabile pentru demonizarea și defăimarea Eu-lui, ca fiind principalul factor al răului social, imoralității și experienței trăite –fragmentate și inconștiente– în cadrul unei realități aparente.

De asemenea, pentru captivitatea individului într-o viziune colectivă, iresponsabilă și falsă a sa, ca Noi. Totuși, adevăratul Noi vrea ca omul să devină cea mai bună versiune a sinelui său. Vrea ca societatea umană să evolueze prin principii, valori și idealuri de unitate, altruism și dăruire.

Vrea ca fiecare om să conștientizeze că „dansul albinelor” este și dansul său în cadrul colmelei umane, și că el însuși este doar o celulă a unui organism mult mai mare. În cele din urmă, să înțeleagă fiecare om că, deși această condiție fondatoare a Noastră conturează circumstanțele potrivite pentru trecerea conștiinței individului de la Eu la A Fi –adică în forma esențială, primordială a existenței– această tranziție presupune acceptarea și cunoașterea, teoretică și experiențială, a punctului de plecare al întregului proces, adică al Eu-lui.

Așadar, a cunoaște cu adevărat Eu-l este nu doar condiția suficientă, ci și cea necesară a acestei călătorii pe un drum pe care, pentru a-l găsi, trebuie mai întâi să-l „pierzi”...