Am fost în această viață timp de cincizeci de ani, am încercat să descifrez enigma ei timp de patruzeci și doi, și am ținut jurnale cu indicii despre acea enigmă în ultimii treizeci și cinci. Note despre succese și eșecuri, bucurii și tristeți, lucruri care m-au uimit și lucruri care m-au făcut să râd în hohote. Cum să fii corect. Cum să ai mai puțin stres. Cum să te distrezi. Cum să rănești mai puțin oamenii. Cum să fii rănit mai puțin. Cum să fii un om bun. Cum să ai sens în viață. Cum să fii mai mult tu însuți.

Recent, mi-am făcut curaj să mă așez cu acele jurnale. Am găsit povești pe care le-am trăit, lecții pe care le-am învățat și uitat, poezii, rugăciuni, prescripții, credințe despre ceea ce contează, câteva fotografii grozave și o mulțime de autocolante. Am găsit o temă de încredere, o abordare a vieții care mi-a oferit mai multă satisfacție, atunci și acum: Dacă știi cum și când să faci față provocărilor vieții - cum să te adaptezi inevitabilului - poți să te bucuri de un succes pe care îl numesc 'prinderea semafoarelor verzi.'

Așa că am luat un bilet doar dus către deșert și am scris această carte: un album, un jurnal, o poveste a vieții mele de până acum. Aceasta este cincizeci de ani de priviri și văzute, simțite și înțelese, lucruri cool și rușinoase. Grații, adevăruri și frumuseți ale brutalității. Evadări, prinderi și udat în timp ce încercam să dansez printre picăturile de ploaie.

Sper că este un medicament care are un gust bun, câteva aspirine în loc de infirmerie, o navă spațială către Marte fără a avea nevoie de licența de pilot, mersul la biserică fără a trebui să te naști din nou și râsul printre lacrimi.

Este o scrisoare de dragoste. Către viață.

Este, de asemenea, un ghid pentru a prinde mai multe semafoare verzi - și pentru a realiza că galbenele și roșiile se transformă în cele din urmă și ele în verde.

Mult noroc.