Maximele sau „aforismele” – mici propoziții filosofice – apar peste tot, de la Confucius la Twitter, de la Buddha la Biblie, de la Heraclit la Nietzsche. Cu toate acestea, în ciuda acestei prezențe generale, aforismul este genul literar care a fost studiat cel mai puțin.

Care sunt originile sale? Cum a evoluat? Cum anumite mișcări religioase sau filosofice pornesc de la cuvintele enigmatice ale liderilor carismatici? Și de ce unii dintre cei mai cunoscuți filosofi contemporani folosesc citate aforistice pentru a-și exprima cele mai profunde gânduri?

În carte, Andrew Hui îmbină istorii și culturi pentru a răspunde la aceste și alte întrebări. Cu claritate și precizie, Hui arată cum aforismele – din China, Grecia și antichitatea biblică până la Renașterea Europeană și secolul al XIX-lea – închid programe de gândire cuprinzătoare și urgente.

Structurate ca fragmente literare, aforismele deschid noi orizonturi de cercetare și interpretare și în acest mod au funcționat ca strămoși, aliați sau competitori ai unor mari sisteme filosofice. Îmbinând literatură, filologie și filosofie, istoria cărții și istoria cititului, cartea Toată înțelepciunea într-o propoziție ne invită să reflectăm din nou asupra semnificației studiului acestui gen literar cuprinzător.