Această carte abordează învățarea implicită, unul dintre cele mai actuale și controversate subiecte ale psihologiei cognitive, la nivel internațional. Este un tip de învățare care a fost asociat cu diferite concepte, dar definiția care se află în centrul majorității discuțiilor este aceea care o consideră strâns legată de dobândirea cunoștințelor implicite despre stimuli complexi, care are loc fără efort și conștiență deliberată.

Există multe întrebări, contestări și dezacorduri în jurul acestui domeniu de cercetare, cu unii cercetători chiar contestând existența învățării implicite și diferențierea sa calitativă față de învățarea explicită. Această carte oferă o revizuire amplă a acestor probleme, acoperind astfel un mare gol în literatura greacă, în timp ce, în același timp, încearcă să ofere unele răspunsuri bazate pe cele mai moderne date teoretice și empirice și stimulează gândirea și reflecția cititorilor în căutarea unor răspunsuri și propuneri suplimentare.

În capitolele acestei cărți, se încearcă, în primul rând, definirea conceptuală a învățării implicite și interpretarea relației sale cu conștiința și diverse teorii ale conștiinței care susțin măsurile fundamentale ale învățării implicite, care sunt prezentate imediat după aceea. Apoi, sunt prezentate exemplele fundamentale care au fost dezvoltate pentru investigarea experimentală a învățării implicite, unele caracteristici atribuite învățării implicite și, în final, teoriile reprezentării cunoștințelor implicite.

Această carte se adresează unui public larg, care include studenți la psihologie și la cele de pedagogie, psihologi și, în general, oameni de știință cognitiv care sunt interesați să cunoască, fie pe o bază teoretică, fie pe una de cercetare, un domeniu tematic fascinant cu aplicații largi atât în activitățile zilnice, cât și în laboratoarele experimentale.