Cărțile din această categorie abordează poate cea mai importantă întrebare a căutării științifice și filosofice a omului, și anume care este relația dintre materia creierului și spiritul și conștiința. Odată cu progresul neîncetat al neuroștiințelor, din ce în ce mai mulți oameni își pun întrebări precum: ce se întâmplă cu materia din creierul nostru atunci când facem o gândire sau simțim emoție? Cum se naște experiența conștientă din procesele fizice care au loc în creier, o cantitate mică de material gelatinos în interiorul craniului nostru?

În fața unei evidente dificultăți în a răspunde la aceste întrebări fundamentale, mulți oameni s-au întrebat ce abordări oferă filosofii și ce abordări oferă oamenii de știință. Filosofii au fost preocupați de două teorii complet opuse referitoare la natura conștiinței: teoria idealistă și teoria materialistă. Prima consideră conștiința ca pe o calitate înnăscută a omului, care, totuși, are dimensiuni dincolo de realitatea materială. Abordarea idealistă face o distincție clară între realitatea fizică-materială și realitatea imaterială-duhovnicească, adică între materia cerebrală și spirit-suflet.

În schimb, teoria materialistă consideră conștiința ca rezultat și produs al procesării obiective a datelor din mediu de către materia creierului. În zilele noastre, din ce în ce mai mulți oameni de știință consideră că conștiința este un fenomen natural-biologic, pe care îl vom înțelege pe deplin doar când vom înțelege cum funcționează creierul uman. Conform abordării științifice, conștiința este o funcție a materiei atunci când aceasta evoluează într-un grad extrem de înalt de organizare, iar gândirea este expresia proceselor biochimice care au loc în creierul nostru, adică conștiința este un derivat al materiei.

(. . .) [Fragment din textul prefaței]