Simțul frumosului și cultivarea artelor au fost nevoi fundamentale veșnice pentru om. Lucrarea în două volume „Arta Bizantină” își propune să ofere o imagine concisă, dar temeinică a artei în Imperiul Bizantin prin diversele sale forme și în toate marile sale perioade.

Cel de-al doilea volum include arta perioadei post-bizantine (secolele XV-XIX), în timp ce primul volum include arta Imperiului Bizantin (330-1453). Viziunea reală a autorului este să înțelegem cum a început această minune a artei bizantine, cum a făcut față noilor provocări, cum a reușit să obțină recunoaștere și strălucire.

Astfel, prin analiza profundă a lui Hristou Sp. Soldatou, constatăm că arta bizantină acoperea întreaga viață culturală a Imperiului, fiind cel mai important reprezentant al statului în politica sa externă, reflectând măreția și strălucirea atât înăuntrul, cât și în afara granițelor statului, înregistrând cea mai mare glorie a Imperiului, cât timp a rămas în viață, dar și după, în curgerea secolelor, până în prezent.

Arta bizantină a fost cea mai reprezentativă, cea mai notabilă, cea mai durabilă, cea mai eternă realizare a Imperiului Bizantin. A fost un lucru atât grecesc, cât și creștin care s-a dezvoltat și s-a amplificat în lumina eternă a Imperiului Bizantin, dintr-o constantă necesitate artistică a grecilor încă de la începuturile istoriei lumii.

Arta Bizantină a fost și este pur „slava fără rege” a Bizanțului.