Când lumea numește pe cineva tzaav (chav), doar un singur lucru înseamnă. Poate că oferă definiții diferite, dar întotdeauna au același sens. Înseamnă că ești un nesimțit, înseamnă că nu ai primit educația corespunzătoare și parcă spun „departe de familia mea”, ca și cum te-ar numi criminal și ți-ar spune că ești un inutil și tu ești de vină pentru asta, nenorocitule.

Pentru stânga politică, oamenii lui Hunter sunt cei neștiutori și prost informați; pentru dreapta învingătoare, nu sunt decât mizeria și gunoiul aruncat al clasei muncitoare.

Chav/Solidaritate din subteran este parțial autobiografie, parțial o reflecție asupra traumei, clasei și identității, dar și o palmă grandioasă în fața „politicii demnității” – totuși, în principal, este un efort de a face să se audă clar bătaia inimii tzaav-urilor.

Această colecție de texte analizează experiențele trăite ale autorului. Hunter a fost ca un copil lucrător sexual, ca adolescent dependent de crack și apoi un infractor violent, dar și un activist social. Astfel, propria sa viață este instrumentul pe care îl folosește pentru a examina modul în care experiențele noastre de clasă ne formează modul în care gândim și facem politică.