Metamorfoze de Publius Ovidius Naso este una dintre cele mai originale și perspicace capodopere ale literaturii mondiale. Acest epic de gen eclectic și retoric foarte poetic, conceput ingenios atât ca o sumare, cât și ca o reinterpretare a istoriei umanității bazată pe mituri metamorfozice, reinterpretează mitul ca un comentariu antropologic, cultural și politic, deschizând astfel câmpul "metodei mitice" în poetică, care urma să fie semnificativ îmbunătățit de poeții moderniști ai secolului al XX-lea. Poetul desfășoară aventura sufletului uman începând din perioada mitică (Cărțile I-V) cu lupta aspră a omului cu instinctele primare ale iubirii și morții, lupta sa disperată împotriva întâmplării și a destinului tragic. În perioada eroică (Cărțile V-XI), omul devine un protagonist moral autonom care își descoperă priceperea logică, dar de cele mai multe ori ajunge o victimă a greșelilor sale de calcul, a egoismului și a aroganței. Declinația speciei umane este marcată de subiectul manipulat social și politic al perioadei istorice (Cărțile XII-XV), omul societății de masă cu toată lipsa sa de gust alienată și lipsa de inimă prietenoasă. Scopul lucrării este dublu: o călătorie atemporală prin etapele "condiției umane" și rezistența la Roma aeterna monumentală și inumană a lui Augustus. Metamorfoze este structurată pe opoziția dintre putere și iubire.