Esența învățăturii filosofice a hinduismului. Ceea ce mintea nu poate gândi, dar datorită căruia mintea poate gândi: doar atât să știi că este Brahman.

Upanișadele sunt textele sacre hinduiste care însoțesc Vedele, scrierile sacre în sanscrită, concentrați semnificația lor într-o formă de învățătură filosofică – de aceea sunt cunoscute și sub numele de „Vedanta”, care înseamnă „sfârșitul” sau „scopul final” al înțelepciunii (Veda înseamnă „înțelepciune”).

Și în ce constă învățătura antică hindusă? În nimic altceva decât în misiunea omului de a se elibera de toate „falsitățile” acestei lumi (longevitatea, prosperitatea, funcționarea mintală sterilă etc.) și prin cunoașterea superlativă a sinelui de a se uni cu conștiința divină, aceea care traversează și constituie întregul univers: „Omul cu formă moare, dar nu și ceea ce locuiește în el”.

Seria best-seller „Select” a Editurii Oxy se îmbogățește cu șapte noi titluri, șapte mici cărți de mari gânduri, care se adaugă celor 16 titluri anterioare.

Anumiți cercetători plasează perioada vedică, când și Upanișadele au căpătat forma lor cunoscută, până la 4.000 sau 5.000 î.Hr., în timp ce alții între 2.000 și 1.400 î.Hr. – cu siguranță cu câteva secole înainte de perioada budistă, care începe în secolul al VI-lea î.Hr.

Întrucât nimic nu era scris și toate învățăturile erau transmise oral, Upanișadele erau numite și Şruti, „cel ce se aude”. Termenul este folosit și în sensul revelației, deoarece Upanișadele sunt considerate de origine divină și în textele lor nu se face nicio mențiune despre autor sau notator.

În această ediție sunt incluse primele trei – și cele mai esențiale – Upanișade.