„Poate cea mai admirabilă realizare a scrierii lui Georgi Gospodinov este construcția perfectă a unei mitologii personale, care reflectă trauma, melancolia și sufletul unui întreg popor. În lumea lui Gospodinov, existența umană își dă seama că prezența noastră pe Pământ parcurge o singură cale: aceea a mortalității.

„Poet care scrie proză” l-au caracterizat pe scriitorul bulgar, și deloc întâmplător; universul său literar este indisolubil unitar. Poezia sa vibrează cu narațiunile romanești, și invers: proza sa abordează problemele timpului și ale memoriei într-un mod și ritm poetic.

Prin analogie – sau invers – cititorul acestei antologii va trece prin camere, cripturi și labirinturi familiari, care reconfigurează ciclul prozatoric al autorului”. [Fragment din nota de Avgi Lili]

În antologie sunt incluse poezii din colecțiile: Lapidarium (Лапидариум, 1992) Cireșa unui popor (Черешата на един народ, 1996) Scrisori către Gaustin (Писма до Гаустин, 2003) Acolo unde nu suntem (Там, където не сме, 2016)