Simt o mare obligație față de Părintele Arsenios, atât pentru numele pe care mi l-a dat împreună cu binecuvântările sale sfinte la cristelniță, cât și mai târziu, ca copil, când am fost hrănit de câteva dintre cărțile sale, păstrate de bătrânul Prodromos Kortsinoglou (de la Hatzitsin). 

Cea mai importantă carte pentru mine a fost Prodromos însuși, care a fost cartea vie a Părintelui Arsenios, deoarece a păstrat în memoria sa clară întreaga viață sfântă a Părintelui. Acest bătrân a avut marea binecuvântare—ca psalt și însoțitor al său peste tot—să cunoască multe lucruri, deoarece, pe lângă ceea ce a văzut, a auzit și multe lucruri în timpul discuțiilor lor, din ceea ce îi povestea Părintele, diverse incidente din viața sa.